Anxietate

Prima Ședință

Bună dragă cititorule, 

Mă numesc Orban Ștefana, psihoterapeut cognitiv-comportamental, încântată de cunoștință! Cu acest articol poate avem prilejul să ne cunoaștem și noi. 

De ce am vrut să scriu despre prima ședință? 

Simplu, este momentul în care ne întâlnim, când tu ești anxios și eu la fel. Eu am sarcina să te fac să te simți în siguranță și deschis să comunici, totul în o oră. 

Ce spun fiecărui pacient? 

Hai să dăm jos anxietatea din spate, o lăsăm la ușa cabinetului, dacă trebuie să o luăm înapoi, asta este, dar după ședință. Astfel, se va ușura în timp acel ghiozdan cu griji. 

În cabinet timpul se dilată, ne desprindem de tot ce e afară, e un spațiu plin de acceptare, de siguranță și cel mai important, este ora TA. Nu a prietenului/prietenei, copiilor, colegilor de servici, șefilor etc. ESTE ORA TA. 

De cât timp nu ai mai avut așa ceva? 

De ce nu reușești nici cum să ajungi la prima ședință?

De ce?

Poate ai început să te documentezi de zile, luni sau chiar ani. Ți-ai promis că te vei programa, că și tu ești important. Dar mereu a intervenit ceva, corect? Poate ți-ai setat ochii deja pe câteva opțiuni, și totuși încă tot nu te-ai programat… 

Acum este momentul să te gândești ce prioritatea are starea ta mentală de bine….

Te-ai gândit? – Scoate un sticky note și evaluează importanța de la 1-10. Cât de prioritate ești tu pentru tine? 

Cum îți alegi psihoterapeutul? 

Scuze, în acest sens nu există o rețetă…. Rețeta clasică, persoana care este mai în vârstă sigur merge mai bine decât una tânără nu este universală. 

DE CE? 

Unul dintre cele mai importante elemente ale psihoterapiei este relația terapeutică. Fără ea nu prea merge treaba. Relația asta nu ține de vârsta psihoterapeutului, ține atât de mine, cât și de tine. Ține de aptitudinile mele, dar și de credințele care te-au format pe parcursul vieții. 

Hai să vedem exemple concrete: 

  1. Psihoterapeut tânăr – pacientul/clientul are credința că psihoterapeutul tânăr nu e bun pentru el, nu are experiență, nu are rost, pierdere de vreme – Ce șansă am eu cu credința asta? Depinde dacă eu, ca și profesionist, reușesc să te fac pe tine să te simți confortabil și să începi să ai încredere în mine. Doar așa se poate construi o relația… și am nevoie de puțină deschidere din partea ta pt asta…
  2. Psihoterapeut în vârstă – pacientul/clientul are credința că psihoterapeutul în vârstă este rigid, nu are cum să înțeleagă problemele. Apare tendința de a-ți modifica comportamentul pentru a părea respectuos, te simți rigid și se vede. Nu aș putea zice ce fac psihoterapeuții în vârstă să creeze o relație terapeutică în acest sens. Dar nici aici nu se va forma o relație terapeutică care să te ajute dacă nu există puțină deschidere și din partea ta.  

Tu ce preferi? Vârsta chiar contează? Pentru unii, contează. Unii cred cu tărie că vârsta dictează procesul psihoterapeutic și succesul psihoterapeutic, nu procesul colaborativ dintre psihoterapeut și pacient. Dacă psihoterapeutul aderă la prototipul nostru de profesionist, atunci sigur va fi bine, nu? 

Nu chiar. 

Și totuși de ce este așa importantă relația asta terapeutică până la urmă?

Simplu: 

  • Te poți accepta pe tine ca persoană vulnerabilă? Eu te accept exact așa cum ești, ca persoană.  
  • Mă poți accepta pe mine ca persoană căreia îi vei spune aceste vulnerabilități? Sau te vei concentra pe de ce nu sunt demnă să te ascult ca mecanism de protecție?  
  • Procesul psihoterapeutic implică și lucruri neplăcute, poate lucruri care nu le-ai rostit cu voce tare vreodată 
  • Unele momente vor fi grele, poate vei fi tentat să renunți, nu te așteptai să fie așa – ești pregătit să mă contactezi și să vorbim deschis, să găsim soluții? 
  • Ești pregătit să treci printr-un nor de fum înecăcios înainte să ajungi pe pajiștea la care te gândești? 
  • Ești pregătit să te ocupi de tine? Știu că nu ești obișnuit/ă cu așa ceva. Societatea te cataloghează drept egoist dacă te gândești la tine și la starea ta de bine. Merită? 

Aici e nevoie de relație terapeutică. Când ești vulnerabil, să poți conta pe mine, să poți să comunici cu mine, să implementăm strategii și soluții. 

Altfel? 

Păi altfel, cum începe să fie puțin mai dificil vei fi tentat să recurgi la comportamente defensive. Vei devia de la subiect, sau nu vei mai veni. 

Ce evit nu îmi poate face rău, corect? 

Nu chiar… 

Știi când îmi dau seama că am colaborat eficient? 

Când vii la cabinet, eu te întreb cum ți-a fost săptămâna și tu stai să te gândești cum a fost, apoi îmi zici: 

  • Nici nu-mi dau seama cum a trecut, am făcut de toate, a trecut așa repede, nu s-a întâmplat nimic atât de neplăcut încât să țin minte sau să nu fac față… chiar dacă a apărut un eveniment neprevăzut, m-am descurcat, am folosit tehnica X. 

Acela este cel mai bun feedback pe care îl pot primi. 

Tu ce părere ai? 

Cum te aștepți să fie prima ședință? Te-ai identificat ca având preferințe pentru psihologi mai tineri sau mai în vârstă? Și, în final, cât de importantă este vârsta pentru tine?